Studio
Filmari Nunti Suceava

Acte necesare pentru înregistrarea căsătoriei la oficiul stării civile

1.   certificate de naştere în original şi copie
2.   certificate medicale prenupţiale (valabile 14 zile de la data emiterii şi care trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana în cauză se poate căsători)
3.   buletine de identitate sau paşapoartele (pentru cetăţenii străini şi pentru cetăţenii români care domiciliază în străinătate), original şi copie, valabile la data depunerii actelor şi la data încheierii căsătoriei (cel puţin unul dintre solicitanţi să aibă domiciliul sau resedinţa în localitatea unde se oficiază căsătoria)
4.   declaraţia de căsătorie, aceasta se face în baza declaraţiei de căsătorie dată în scris în faţa ofiţerului de stare civilă

Peţitul
 Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

 

Bărbieritul mirelui
Acest obicei se desfăşoară în paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui îl bărbiereşte, în mod simbolic pe ginere. Aşezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie să-l lase pe lăutar să-i ia banii. Bărbieritul mirelui reprezintă un simbol al pregătirii băiatului pentru nuntă. Obiceiul se pare că avea o semnificaţie ritualică iniţiatică, ultima dintr-un lung şir de iniţieri la care era supus băiatul în cursul deveniri sale ca bărbat.

 

Îmbrăcatul miresei
Naşa, împreună cu mama miresei şi prietene apropiate ajută mireasa să se îmbrace, pentru ca la sfârşit, naşa singură să-i lege voalul şi coroniţa. Se desfăşoară în acelaşi timp cu bărbieritul mirelui şi simbolizează pregătirea fetei pentru nuntă. În vechime la acest ritual putea lua parte mai multă lume din partea miresei. Cum gătitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se făceau împletituri complicate ale părului), fetele cântau cântece cu tema despărţirii.

 

Ruperea turtei
Naşa comandă şi plăteste o turtă împodobită cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite împletituri şi alte forme. În mod simbolic, turta este ruptă deasupra capului miresei şi este dată spre consum (invitaţilor). Se spune că aduce noroc celor care mănâncă din ea. Obiceiul se pastrează din vremea Romei antice.

Hora miresei
Hora miresei se dansează acasă la mireasă, prilej cu care soacra mică împarte diferite cadouri naşilor, socrilor şi, uneori, rudelor apropiate.

 

Schimbul de inele
Se pare că schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau că există la degetul al treilea al mâinii stângi o venă care ducea direct la inimă. Inelele erau din material textil (canepa) şi simbolizau astfel unirea inimilor. Mai târziu românii au adoptat obiceiul dar au inovat făcând inelele de fier pentru a simboliza forţa legăturii dintre soţi. Prin evul mediu britanicii au înlocuit fierul cu aur, accentuând idea de durabilitate şi puritate.

 

Furatul miresei
Poporul român este un popor vesel şi uneori pus pe şotii. Astfel se explică păstrarea acestui obicei ale cărei origini sunt neclare. Se presupune că mirele nu trebuie să aibe ochi decât pentru mireasa lui, dar unii glumeţi profită de neatentia mirelui şi fură mireasa. Mirele este dator să o caute şi să o răscumpere. În unele zone, răpitorii au datoria de a nu lăsa mireasa pe jos, ea trebuie purtată numai în brate. În alte zone, se consideră că dacă mireasa a fost furată pana la ora 24.00 datoria o va plăti naşul, dacă a fost furată dupa 24.00 mirele este cel care va plăti. De multe ori, spre hazul invitaţilor mirele este pus să îndeplinească anumite sarcini.

 

Aruncatul buchetului
Mireasa se întoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemăritate, şi aruncă la întamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va mărita prima. Alte tradiţii spun că se va mărita în acelasi an.

 

Scosul voalului
Aproape de sfârşitul nunţii, naşa scoate voalul de pe capul miresei şi îi pune o eşarfă (batic), simbolizând trecerea de la statutul de fată la cel de femeie. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necăsătorite, care se spune că va fi următoarea care se va căsători.

Tradiţii şi Obiceiuri de nuntă